Comunicat de presă

16 octombrie 2018

 

Congresul Clubului Regal al Medicilor- ediția a IV-a

Inovație, multidisciplinaritate și excelență în Medicină

 

Peste 1.000 de medici și asistente medicale, 7 sesiuni în fiecare din cele două zile ale Congresului și 3 cursuri precongres susținute de speakeri din țară și din străinătate (Germania, Olanda, Serbia, Irlanda, Marea Britanie)- cea de-a IV-a ediție a Congresului Clubului Regal al Medicilor (11—13 octombrie 2018) a adus în discuție teme de mare interes în contextul inovației permanente care se înregistrează în medicină la nivel global.

”Aducerea noilor tehnologii în discuție, în toate sesiunile Congresului, a făcut ca punerea la punct să fie nota dominantă a acestor întâlniri. S-a discutat foarte mult privind într-un viitor în care pacientul se află în centrul preocupărilor noastre și în care abordul multidisciplinar este o predominantă a activității pe toate planurile. S-a pus accent pe educație, s-a pus accent pe înțelegerea noilor tendințe în medicina actuală, cu respectarea unor standarde de calitate tot mai înalte, dar și a protocoalelor și regulilor, în situația în care medicina evoluează tot mai rapid și pericolul de a pierde pasul este permanent prezent”, a declarat conf. univ. dr. Dan Ioan Ulmeanu, președintele Clubului Regal al Medicilor.

În cadrul Congresului au fost organizate sesiuni dedicate abordului multidisciplinar, cu prezentări de caz și discuții interactive, dar și sesiuni în care au fost prezentate cele mai noi tendințe în pediatrie, obstetrică- ginecologie, ORL, gastroenterologie, chirurgie toracică, neurochirurgie, patologia genitală, oftalmologie, neonatologie, etc.

Protezarea genunchiului, soluția pentru o bătrânețe activă

Sesiunea ”Concepte curente în artroplastia totală de genunchi”, coordonată de șef lucrări dr. Vlad Predescu, a beneficiat de o participare largă a unor experți atât din România, cât și din străinătate: prof. Michael Hirschmann (Universitatea de Medicină din Basel, șeful Centrului de Chirurgie a genunchiului), prof. Roland Becker (Universitatea de Medicină din Brandenburg, șeful departamentului de protezare a genunchiului și șoldului) și prof. Nanne Kort, lider european în protezarea genunchiului și șoldului în protezarea de zi. ”Practic, Nanne Kort a reușit să optimizeze atât de mult această intervenție chirurgicală extrem de complexă încât, în anumite condiții, ea poate fi făcută în cadrul chirurgiei de zi, iar pacientul poate să plece în aceeași zi acasă. Progresele înregistrate în îngrijirea peri- operatorie a pacientului au făcut ca durata de spitalizare să scadă foarte mult și la noi. În momentul actual, în spitalul Ponderas, putem externa pacienții la 4 zile după intervenția chirurgicală”, a explicat dr. Vlad Predescu. Din punct de vedere chirurgical, discuțiile s-au axat pe îmbunătățirea performanțelor chirurgicale prin introducerea tehnicilor personalizate și pe introducerea tehnicilor de măsurare a parametrilor chirurgicali cu ajutorul computerului (planning computerizat), care ajută medicii să fie mult mai preciși în alegerea dimensiunilor protezei, a modului în care o implantează.

Complicațiile tulburărilor de somn la copii

În România, 1 din 10 copii (9,6%) este la risc pentru a dezvolta tulburări de respirație în timpul somnului, forma cea mai severă fiind apneea de somn. Studii efectuate la nivel mondial arată că o deprivare subtilă de somn, cum ar fi amânarea cu câteva minute a orei de culcare în fiecare seară, duce, în timp (o săptămână, o lună), la o deprivare importantă a numărului de ore pe care un copil ar trebui să le doarmă, a atras atenția dr. Mihaela Oros în cadrul sesiunii ”Abordări multidisciplinare în Pediatrie”.

Complicațiile pe termen lung ale tulburărilor de somn, plâns și hrănire ale bebelușului pot include ADHD (la cei care au înregistrat astfel de probleme în primii 2 ani de viață), probleme de atenție, de memorie mai târziu în viață, dar și de atașament în relație, a explicat prof. dr. Dieter Wolke, care a atras atenția că nu există o pregătire a medicilor pediatri, la nivel global, pentru adresarea acestor probleme. ”Bebelușii nu se nasc cu abilitatea de a dormi noaptea, ei trebuie învățați să facă acest lucru. În primele 6 luni este normal ca un bebeluș să se trezească noaptea, în special ca să mănânce, pentru că trebuie să crească repede. Iar în cazul în care sunt hrăniți la sân, bebelușii se trezesc și mai des. Medicii ar trebui să le spună toate aceste lucruri părinților, să știe la ce să se aștepte”, a spus specialistul.

Ecografia neonatală - diagnostic rapid, fără iradiere

Dr. Eoghan Laffan, specialist în radiologie, a prezentat medicilor români avantajele ecografiei neonatale (de plămâni, toracice, de părți moi) la bebeluși. ”Ecografia ne permite să investigăm non-invaziv anumite organe, fără a iradia bebelușul. Aceste ecografii se pot face de la prima zi de viață și sunt foarte utile pentru că ne duc către un diagnostic rapid sau ne orientează, cel puțin, dar nu iradiem copilul. Cu ajutorul ecografiilor pulmonare, am reușit să reducem cu mai mult de 50% radiografiile efectuate. Monitorizăm, astfel, clinic și ecografic un copil căruia în caz contrar, ar trebui să-i facem câte 10 radiografii pe zi”, a subliniat dr. Mihaela Scheiner.

Provocări în epilepsie

Speakerii sesiunii Neuroscience au prezentat importanța monitorizării EEG în diagnosticul epilepsiei la copii și adulți. Potrivit dr. Bogdan Florea, diagnosticarea acestei boli este ușoară atunci când există semne motorii evidente (convulsii), însă adevărata provocare este la persoanele non- convulsive. În status epileptic (interval de 30 de minute în care crizele sunt repetate, iar pacientul nu își revine la starea inițială între crize) nonconvulsiv, singura soluție este electroencefalografia (EEG). ”Sunt pacienți în comă, internați la terapie intensivă, care nu au convulsii, deci nu îți dai seama că ar putea fi vorba de o epilepsie. Aceștia trebuie monitorizați EEG cât mai rapid, deoarece fiecare oră de întârziere în diagnosticarea și intervenția în statusul epileptic non- convulsiv crește rata de mortalitate cu 1-2%. Dacă ratăm diagnosticul de status epileptic non- convulsiv timp de 2 zile, rata mortalității este între 48% și 96%”, a explicat dr. Bogdan Florea, medic primar neurolog, rețeaua Regina Maria.

În ceea ce privește diagnosticarea epilepsiei la copii, acesta este un proces extrem de complex. Potrivit dr. Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică, Spitalul Clinic de Copii ”Dr. Victor Gomoiu”, un copil epileptic ar trebui să facă, în mod normal, o electroencefalogramă de zi și obligatoriu una de noapte. ”Noi facem de câțiva ani și polisomnografie pentru diferite tipuri de epilepsie care apar noaptea sau pentru a diferenția manifestările clinice de somn. Viitorul înseamnă să dăm acces la investigații performante copilului epileptic încă din prima zi de viață. Cu ajutorul acestor investigații, reușim să punem un diagnostic corect, să schimbăm cumva prognosticul acestei boli. Epilepsia la nou- născut este atipică, un bebeluș nu face crize epileptice clasice: el poate da puternic din picioare și, fără un EEG, nu putem stabili un diagnostic clar”, a explicat specialistul. Ea a prezentat beneficiile sistemul ambulator holter EEG, cu care pot fi monitorizați acasă copiii care nu suportă spitalizarea. 

 

Tratamente actuale și centre de excelență în cancerul de sân

Cancerul de sân este pe primul loc în rândul cancerelor la femei atât în România, cât și în întreaga lume. Depistat preoce, el este vindecabil. ”În lipsa unor programe de screening în România, încurajăm femeile să nu uite importanța autoexaminării și a investigațiilor imagistice (ecografie, mamografie) care pot depista precoce cancerul de sân. Din fericire, în România se dezvoltă centre specializate în tratamentul afecțiunilor mamare. În Ponderas Academic Hospital s-a înființat de un an Centrul Integrat de Tratament al Patologiei Mamare, care pune la dispoziția pacientelor o echipă de specialiști cu expertiză în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor mamare”, a declarat dr. în științe medicale Simona Filip (coordonator Centrul Sânului, Ponderas Academic Hospital), în cadrul sesiunii ”Actualități în Obstetrică- Ginecologie. Clinica sânului”. Cancerul de sân presupune mai multe etape, atât în diagnostic cât și în tratament. Progresele sunt uriașe în chirurgie și în tratamentele oncologice. Testele nou apărute arată dacă o tumoră răspunde la chimioterapie sau este indicată o altă metodă de tratament.  O chimioterapie efectuată înainte de celelalte etape de tratament poate reduce volumul tumoral și poate duce operația de la o mastectomie la o chirurgie conservatoare.

Dermato-venerologul, integratorul echipei medicale în patologia genitală

Infecțiile cu transmitere sexuală reprezintă o zonă de nișă întâlnită, de obicei, atât la femeie cât și la bărbat. Prof. univ. dr. Olga Simionescu, şeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul Colentina, a atras atenția medicilor rezidenți care au participat la sesiunea ”Patologia genitală la femeie și bărbat din perspectiva dermato- venerologică” că există numeroase provocări în abordarea acestor cazuri.

”Pacientul, care este și așa speriat, nu știe unde să se ducă prima oară: la chirurg, medic de familie, ginecolog, urolog, proctolog sau dermatolog. Este o zonă de nișă în care fiecare are rolul lui. Proctologul este un cunoscător al zonei hemoroidale, al zonei perianale. Chirurgul generalist ne ajută foarte mult în vegetațiile veneriene gigante, însă el nu poate opera singur. El trebuie neapărat să participe la prevenția recurențelor și la micșorarea masei cu dermatologul, care la început, reduce masa tumorală. Ginecologul se ocupă de tot ce ține de sarcină. Medicul de familie trebuie să cunoască foarte bine cazul, istoricul familiei, trebuie să rezoneze cu suferința din cuplu. Însă pe zona genitală, integratorul trebuie să fie obligatoriu dermatovenerologul. Acesta cunoaște foarte bine zona de dermatologie a mucoasei”, a transmis specialistul.

Capsula endoscopică, prezent și viitor

Problemele digestive reprezintă peste 70% din patologia umană. Videocapsula endoscopică reprezintă o metodă performantă de explorare endoscopică a tubului digestiv, introducerea sa între metodele de diagnostic în patologia digestivă fiind un mare progres al medicinei începutului secolului XXI.

”Capsula endscopică este o metodă foarte importantă de investigare a sângerărilor de cauză neprecizată în intestinul subțire. Cred că viitorul ne va aduce multe surprize plăcute, deoarece prototipurile care vor ieși în curând vor putea preleva și probe, vor putea fi dirijate de afară, vor putea fi urmărite live”, a  explicat dr. în științe medicale Andrei Haidar în cadrul sesiunii ”Actualități în Gastroenterologie”.

”În fiecare an sunt uimit de viteza cu care evoluează tehnologia și medicina, în același timp. Inteligența Artificială își dublează capacitatea de a procesa datele. În fiecare an avem date mai multe, mai bine analizate și mai bine procesate, iar acest lucru ne ajută pe noi, medicii, să prestăm o medicină mai bună. În domeniul patologiei gastroenterologice ne apropiem din ce în ce mai mult de țările din Vestul Europei ca și conduită medicală. Iar asta înseamnă că trebuie să facem față acestei provocări și să fim în pas cu ultimele descoperiri. Ce apare în Vest astăzi, mâine trebuie să avem și noi”, a declarat și conf. univ. dr. Florin Turcu.

 

Metodele minim invazive evită complicațiile în chirurgie

Dr. Felix Dobrițoiu a atras atenția, în cadrul sesiunii ”Abordări multidisciplinare în chirurgia toracică și neurochirurgie”, că există o mare diferență între chirurgia clasică și cea minim invazivă în toate domeniile chirurgicale. El a prezentat, ca studiu de caz, tratamentul chirurgical minim invaziv al Pectus Carinatum (piept de cocoș) - o dezvoltare excesivă a cartilajului care forțează sternul să iasă înainte. ”În acest caz, operațiile clasice erau foarte inestetice și foarte agresive. Minim invazivitatea evită complicațiile, nu mai există secționările anatomice așa de mari, nu mai apar sângerări, nu mai apar dureri postoperatorii atât de puternice. Recuperarea este mult mai rapidă, de asemenea. Pacientul are dureri câteva zile, dar ele pot fi ținute sub control cu tratamente uzual. Înainte, pacientul stătea în spital câteva săptămâni, cât să poată să se ridice din pat”, a explicat specialistul.

Primul curs intensiv de Orbitopatia Graves

Sesiunea de oftalmologie a Congresului Clubului Regal al Medicilor a găzduit, sâmbătă, cursul intensiv de Orbitopatia Graves, primul organizat în România pe această temă. ”Orbitopatia Graves este o patologie atât de complexă, încât impune colaborarea strânsă între oftalmologi din diverse subspecialități: pol anterior, strabologie, neuroftalmologie, glaucom, chirurgie oculoplastică, dar și o foarte puternică legătură cu colegii din alte specialități- endocrinologia, în primul rând, dar și pneumologia, reumatologia, radioterapie, chirurgia tiroidiană și psihologia. Cursul a avut ca scop implementarea în țara noastră a protocolului de diagnostic și tratament EUGOGO - recunoscut la nivel mondial ca unul din cele mai eficiente, dar și user-friendly protocoale”, a explicat dr. Cătălina Dumitrescu.

Noutățile aduse de curs, în afara actualizării datelor în privința patogenezei, diagnosticului și tratamentelor moderne, s-au referit și la rolul imagisticii oculare (OCT) în diagnosticul precoce al orbitopatiei Graves, dar și în diagosticul precoce al celei mai de temut din complicațiile acesteia: neuropatia optică distiroidiană.

 

Cursuri pre- Congres

Screening pentru depistarea Hepatitei C la medicii de familie         

Statisticile la nivel global arată că 90% dintre bolnavii de hepatită nu știu că au boala, aceasta fiind de cele mai multe ori asimptomatică, fapt care generează pericole majore, întrucât cei afectați pot transmite virusul în orice moment. În România, numărul persoanelor infectate cu virusul hepatitic C este estimat la aproximativ 660.000, însă doar aproximativ 10% au fost diagnosticate, ceea ce denotă necesitatea unor activități de screening al populației pentru depistarea virusului Hepatitei C. “Medicii de familie au un rol extrem de important în a face screening unui procent cât mai mare din populaţia generală. Practic, ar trebui să facă un screening eşalonat tuturor pacienţilor pe care îi au pe liste. Pentru că numai în felul acesta putem cunoaşte numărul real al pacienţilor infectaţi cu virusul hepatitei C în România. Trebuie făcut un efort  de conştientizare şi de sensibilizare, pe de o parte, a medicilor de familie, pentru că ei sunt deja foarte ocupaţi cu activităţile lor de cabinet, cu birocraţia pe care o au de făcut şi, pe de altă parte, trebuie informată populaţia, pe toate căile de comunicare, astfel încât şi ei să vină şi să solicite această testare. Numai în felul acesta vom putea diagnostica şi trata un număr mai mare de pacienţi”, a atras atenția prof. univ. dr. Victoria Aramă, medic primar boli infecțioase, în cadrul cursului pre- Congres ”Update în hepatitele cronice”.

Imunitatea de grup împiedică apariţia de focare epidemiologice

În contextul în care România se confruntă cu una din cele mai scăzute rate de vaccinare a copiilor și nu numai, specialiștii atrag atenția că imunizarea unor grupuri cât mai mari de populație poate împiedica circulaţia microorganismelor şi, deci, apariţia de focare epidemiologice, adică un număr mare de îmbolnăviri. ”Dacă dintr-un grup de 10 persoane, 9 sunt vaccinate, înseamnă că virusul acela nu are la cine să circule. Imunitatea de grup se realizează prin vaccinarea tuturor persoanelor indicate în programul naţional de vaccinare, la timp şi corect. Dacă populaţia nu respectă calendarul de vaccinare şi nu se imunizează cu acele produse, la acele vârste, automat vor rămâne foarte multe persoane care, ulterior, se vor îmbolnăvi și vor fi, la rândul lor, transmiţătoare de boli”, a atras atenția dr. Adriana Pistol, medic primar epidemiologie, director al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, în cadrul workshop-ului ”Actualități în vaccinologie”.

Bolile neuromusculare și respirația: amiotrofia spinală

Un copil din 6.000 este afectat de această tulburare neuromusculară rară, al cărei management necesită o echipă multidisciplinară. Amiotrofia spinală (AMS) implică mușchii de pe tot corpul, deși mușchii proximali (cei mai apropiați de trunchi –umeri, șolduri, spate) sunt de multe ori cel mai grav afectați.

”Afectarea mușchilor respiratori (implicați în respiraţie şi tuse) poate cauza numeroase probleme pulmonare. Boala musculară și tulburările de statică duc în final la problemele respiratorii care se accentuează în timp, pe măsură ce funcția musculară scade”, a atras atenția dr. Mihaela Oros, medic primar pediatru (coordonatorul Centrului de Somnologie Pediatrică Policlinica Regina Maria Băneasa), în deschiderea cursului ”Bolile neuromusculare și respirația – de la teorie la practică”.

Semnalele de alarmă privind instalarea acestei boli sunt numeroase: de la lipsa mișcărilor fătului în ultimele luni de sarcină, la slăbiciunea musculară după naștere, imposibilitatea copilului de a-și susține greutatea, de a sta în șezut sau de a se târî, etc. ”Recunoașterea semnelor clinice este extrem de importantă în diagnosticarea precoce a afecțiunii. Diagnosticul de certitudine se pune prin testarea genetică, aceasta fiind disponibilă și în România, în laboratoare specializate. Momentul diagnosticării este esențial, deoarece permite managementul bolii de timpuriu și accesul la tratament”, a explicat dr. Carmen Sandu, medic specialist neurologie pediatrică.

 

Management logistic și comunicare:

Quinn Media și revista Politici de Sănătate

Pentru mai multe informații sau interviuri cu speakerii din cadrul Congresului

Valentina Grigore

Tel. 0740.931.161

e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

 

Radiologii din România – cenuşăresele medicinei

- Interviu cu prof. dr. Mircea Buruian, şeful Clinicii de radiologie şi imagistică medicală din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, şeful disciplinei de radiologie şi imagistică din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş -

 

- Domnule profesor, cât de important este rolul imagisticii şi radiologiei în actul medical de diagnosticare? Cum completează munca internistului, cardiologului, pneumologului etc?

- Din păcate, la ora actuală în România radiologii au statut de cenuşăreasa medicinei, la fel ca şi cei de la anestezie-terapie intensivă, sau cei de la laboratorul clinic unde se fac analizele medicale. Faţă de celelalte ţări din Europa, noi, radiologii din România avem o existenţă destul de amară pentru că majoritatea colegilor nu ne acordă respectul cuvenit, mulţi ne jignesc, ne umilesc, ne fac "pozari". În cele din urmă, un spital, oricare ar fi gradul lui de mărime, merge bine dacă serviciul de radiologie respectiv serviciul de laborator este pus la punct. La ora actuală se face screening pe munca noastră. Întotdeauna am considerat contextul clinic de evoluţie a unei boli în strânsă legătură cu ceea ce trebuie să caut, să găsesc şi să completez, ca diagnosticul să fie complet. Însă în prezent s-a trecut la o etapă în care de multe ori bolnavul nu este consultat ci este trimis direct la radiologie să i se facă tot felul de investigaţii. Întotdeauna, la orice bolnav trebuie făcut un plan de explorări, din aproape în aproape, de la simplu la complex, dar, din păcate, de acest lucru nu se ţine deloc cont. Această ordonare a investigaţiilor nu se mai face pentru că nu există o colaborare adecvată între medicii clinicieni şi între cei radiologi din cauza orgoliilor nemăsurate. Trebuie ştiut că, Comisia Europeană de Radiologie are nişte cerinţe extraordinare şi dacă acestea nu sunt îndeplinite, se dau amenzi foarte mari sau chiar se închide spitalul respectiv.

- Cât de protejat este personalul faţă de iradiaţii?

- La ora actuală toate aparatele de radiologie convenţională au cameră de comandă separată. Eu am prins vremurile în care, în aceeaşi încăpere cu bolnavul şi cu aparatul, stăteam cu şorţul de plumb pe mine ca să fiu protejat împotriva radiaţiilor. Acum se stă într-o cameră separată, total ecranată, unde nu există absolut deloc iradiere. În ceea ce priveşte computertomografia, la fel: există cameră separată. Numai că, aici trebuie avut în vedere faptul că, chiar dacă aceste examinări spun multe, în unele situaţii şi iradierea în profunzime este crescută. Există la ora actuală în general solicitări cap-torace-abdomen-pelvis, adică tot corpul. În aceste cazuri deja se pune problema unei doze mari de iradiere, şi de acest lucru trebuie ţinut cont mai ales în cazul unor copii.

- Cum stă clinica pe care o conduceţi cu aparatura, echipamentele? Cât de performante sunt?

- Aparatura de radiologie din clinica de radiologie este deja cu termenul de casare îndeplinit şi va trebui să fie toată înlocuită. Deocamdată am reparat din nou – a nu ştiu câta oară – tomograful, care este CT-ul cu cel mai mare număr de examinări din România. Avem promisiuni că, până la sfârşitul anului, vom primi un CT nou. Aparatul de rezonanţă magnetică este veche, chiar „antică”. Nimeni în lume nu lucrează cu 1 Tesla, care este puterea magnetului. Toţi lucrează cu minim 1,5 şi cu 3 Tesla. Bineînţeles se evocă veşnica problemă: n-avem bani, dar avem bani pentru terenuri de golf. Se pare că sănătatea nu este o prioritate. De exemplu, în prezent s-a defectat antena de genunchi, iar din această cauză nu putem face examinarea genunchiului. Toţi cei care au nevoie de această examinare se duc la un centru privat, care este balonul de aer pentru bolnavii care aveau nevoie de examinare CT când aparatul nostru era defectat.

-Planuri de viitor?

-Sunt membru fondator al Societăţii Europene de Radiologie de Urgenţă înfiinţat la Viena, iar momentan lucrez la înfiinţarea Societăţii Române de Radiologie de Urgenţă şi vreau ca aici, la Târgu-Mureş să facem un centru pilot naţional în care să ţinem cursuri de radiologie de urgenţă. Adică: ce înseamnă radiologia de urgenţă, ce şi cum trebuie să trimitem, cum trebuie să facem, cum să colaborăm cu ceilalţi specialişti pentru că altfel, eu nu văd prea strălucit viitorul acestei specialităţi.

 

Antalfi Imola

 

 

Păstrarea stării de sănătate a arcadelor dentare

Profilaxia urmăreşte asigurarea stării de sănătate a dentaţiei şi cuprinde un complex de metode care vizează creşterea rezistenţei ţesuturilor dure dentare şi combatarea factorilor agresori care produc caria dentară.

Caria dentară este inamicul numărul unu al dinţilor.

Schematic, mijloacele de profilaxie pot fi impărţite in felul următor:

 

  • mijloace de profilaxie cu acţiune generală

  • mijloace de profilaxie cu acţiune locală

  • mijloace speciale de mărire a rezistenţei anticarioase

 

Influenţa nutriţiei asupra structurilor dentare se extinde pe o perioadă mare de timp,

atât în perioada formativă cât şi în perioada posteruptivă de contact direct dintre suprafaţa dintelui cu factori alimentari. Pregătirea unui teren rezistent îşi găseşte astfel justificare.

Dezvoltarea matricei dinţilor temporari începe din luna a IV-a a vieţii intrauterine. Astfel alimentaţia raţională are o componentă profilactică prenatală şi una postnatală.

Profilaxia prenatală asigură o bună dezvoltare a organismului copilului. Alimentaţia bine echilibrată a gravidei, cuprinzând proteine, hidrocarbonate, vitamine şi săruri minerale, asigură o dezvoltare sănătoasă a fătului.

Alimentaţia sugarului bazată pe lapte matern, este ideală pentru el.

Alimentaţia copilului este etapa în care începe să se definitiveze mineralizarea mugurilor dentari permanenţi.

Alimentaţia adolescentului şi a adultului este bazată pe un consum energetic mare. Acest consum este reprezentat de folosirea zaharurilor asociate cu făinoase, este pericolul principal apariţiei cariei, prin efectul de fermentaţie acidă.

În profilaxia cariei, educaţia sanitară este foarte importantă şi prin faptul că permite strângerea relaţiilor între medicul stomatolog şi populaţia care este antrenată astfel în aplicarea măsurilor preventive.

Curăţirea artificială reprezintă una dintre metodele cele mai eficiente în profilaxia cariei dentare. Periajul dentar trebuie să înceapă de la vârsta de 3 ani. Trebuie practicată după fiecare masă, în special după masa de seară. Copilul astfel antrenat va continua periajul care devine o măsură profilactică eficace.

Metoda de periaj mixtă, constă în periajul orizontal al suprafeţelor ocluzale şi vertical al suprafeţelor laterale ale dinţilor.

Peria de dinţi reprezintă mijlocul principal de realizare a curăţirii artificiale. Pastele de dinţi sunt substanţele complexe care au rolul curăţirii suprafeţelor dentare atât prin acţiunea abrazivă cât şi prin acţiunea detergentă. Recomandăm utilizarea pastelor de dinţi cu conţinut de fluor.

Evoluţia progresivă a cariei dentare, fără tendinţă de vindecare spontană solicită un tratament special, efectuat de o persoană calificată, utilată cu un echipament tehnic complicat şi costisitor.

Problemele ridicate de caria dentară, datorită pe de o parte priorităţii sale deosebite iar pe de altă parte complicaţiilor locale şi generale pe care le generează, necesită o largă acţiune cariopreventivă din care nu poate lipsi educaţia sanitară şi activitatea în acest sens a specialiştilor.

În acest sens, propunem controlul periodic din trei în trei luni, care contribuie la prevenirea cariilor numeroase, dar nu poate împiedica apariţia de noi carii.

Ca o ultimă problemă e la modă guma de mestecat, si în calitate de specialist recomand folosirea ei dar nu mai mult de 20 de minute după mesele principale, deoarece folosirea îndelungată pe timpul zilei poate provoca leziuni grave în articulaţia temporo-mandibulară.

 

 

Prof. Dr. Bocskay Ştefan

 

Coxartroza-­­ posibilităţi de tratament conservativ şi chirurgical

Coxartroza este o boală foarte frecvent întâlnită în zilele noastre pe plan mondial. Apare mai ales după vârsta de 60 de ani, fiind vorba de o boală degenerativă a cartilajului articular. Din păcate însă, din ce în ce mai des, o întâlnim şi la o vârstă mai tânără la sexul feminin, în urma displaziei congenitale de şold, netratate sau incorect tratate, respectiv la bărbaţi, în perioada vârstei de 30-50 ani, în urma unor afecţiuni posttraumatice, dar mai ales sechelelor necrozei avasculare ale capului femural.

Coxartrozele primare, deci cele care apar de obicei după vârsta de 60 de ani, au un prognostic mai bun, respectiv şi posibilităţile de tratament, atât conservative cât şi chirurgicale, sunt mai eficiente.

În faza iniţială a bolii, atât coxartroza primară cât şi cele secundare, beneficiază de tratament conservativ: balneo-fizioterapie, kynetoterapie, antialgice, antiinflamatoare, miorelaxante.

Displazia congenitală de şold şi necroza avasculară ale capului femural, în fazele iniţiale beneficiază din timp util de anumite intervenţii chirurgicale, având ca scop prevenirea coxartrozei, sau încetinirea evoluţiei spre coxartroză (osteotomie de corecţie, foraje de decompresie).

Odată instalată coxartroza, cu toate fenomenele ei deja cunoscute, cu simptomatologia clinică evidentă şi cu examinările paraclinice (RTG, CT, RMN) care confirmă diagnosticul mai devreme sau mai târziu, are o singură indicaţie de tratament: cel chirurgical.

Acest tratament chirurgical constă în implantarea unei endoproteze ( o nouă articulaţie) de şold. Aceste endoproteze, în general, se împart în două mari categorii: cimentate şi necimentate.

Cele cimentate sunt folosite la o vârstă mai înaintată (după 60-65 ani) şi se fixează de os cu ajutorul unui ciment osos special. Cele necimentate au în structura lor, respectiv pe suprafaţa lor, materiale speciale care permit integrarea protezei în structura osului, fără a folosi cimentul osos. Acest tip de endoproteză, este folosită la o vârstă tânără (până la o vârstă de 60 de ani), respectiv în anumite cazuri şi peste această vârstă, dacă structura osului permite implantarea protezei necimentate.

În primul rând, osteoporoza de diferită etiologie sau alte boli care afectează structura osului, contraindică folosirea endoprotezelor necimentate.

Bolnavii beneficiază intra şi postoperator, de tratament antibiotic preventiv şi anticoagulant. Tratamentul postoperator anticoagulant este deosebit de important, având în vedere prevenirea unor complicaţii tromboembolice câteodată fatale.

Toţi pacienţii care au beneficiat sau vor beneficia de acest tratament cu rezultate spectaculoase, trebuie să conştientizeze un lucru esenţial: nici o endoproteză articulară nu funcţionează fără probleme până la sfârşitul vieţii. Organismul uman nu este codificat genetic în vederea implantării şi acceptării definitive ale acestor proteze. Endoprotezele articulare pot fi considerate ca nişte piese de schimb, care la rândul lor sunt supuse fenomenului de uzură, aşadar orice tip de endoproteză (pe care le folosim în momentul actual pe plan mondial) va trebui să fie revizuită, eventual schimbată, după 15-20 de ani de funcţionare.

Desigur, în anumite situaţii în care pacientul nu respectă în totalitate indicaţiile chirurgului ortoped, revizia poate fi necesară şi mai repede.

În concluzie: endoprotezarea şoldului bolnav a revoluţionat posibilităţile de tratament, redând bolnavilor un mod de viaţă mult schimbată: (fără dureri, posibilităţi de a practica anumite sporturi, etc.)

Indicaţiile medicului curant privind modul de viaţă după implantarea endoprotezei, trebuiesc strict respectate, evitând astfel complicaţia nedorită şi prelungind timpul de funcţionare fără probleme a neoarticulaţiei create.

 

 

Prof. Dr. Nagy Örs

Şeful Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie II. Târgu-Mureş

Prorector didactic U.M.F Târgu-Mureş

 

 

Profilul unui sportiv de excepţie

Gombos Attila : Data naşterii:18 iulie 1973, zodia: rac

Suntem 3 fraţi în familie: 2 gemeni (eu şi fratele meu Gombos Levente) şi fratele mai mare Gombos Géza Csaba.Facem parte dintr-o familie relativ săracă. Mama este de loc din Valea Izvoarelor iar tatăl nostru este din comuna Păsăreni. Tatăl nostru a moştenit un singur lucru de la tatăl lui, şi anume: Cum NU trebuie să întreţii o familie. A reuşit să termine studiile la liceul Bolyai Farkas din Tg.-Mureş, apoi facultatea de inginerie electronică. Locuia în căminul studenţesc, iar atunci când avea posibilitatea să meargă acasă (dar asta se întâmpla doar la sfârşit de săptămână), parcurgea pe jos 15 km prin pădure ca să ajungă acasă la Păsăreni. Tatăl nostru practica judo şi haltere, însă datorită unor probleme de sănătate apărute la inimă, a fost nevoit să se reprofileze pe un alt sport, sportul minţii, şahul. Ajungând să fie maestru, a participat la foarte multe competiţii naţionale.Mama, de asemenea, provine dintr-o familie săracă dar foarte muncitoare. A terminat colegiul de pedagogie şi în acelaşi timp a practicat, timp de 5 ani volei. Cu astfel de antecedente sportive se putea preconiza că şi cei trei băieţi ai familiei Gombos urmau să practice şi să iubească sportul, urmând ca pe parcursul anilor să se contureze şi să se accentueze calitatea de sportivi de performanţă. Din cauză că eu eram mai mic de înălţime şi având o constituţie fizică mai firavă, însă fiind plin de energie, chiar dacă eram frate geamăn cu Levente, familia a decis că eu sunt cel mai mic, Levente-fratele mijlociu iar Csaba-fratele cel mare. Din experienţa lor, părinţii noştri, au ştiut cel mai bine cum să ne îndrume către o viaţă sănătoasă. Motivaţia unei vieţi sănătoase este cu desăvârşire sportul, care ajută nu numai la nivel fizic ci şi psihic, aducând sănătate şi echilibru pe cele două planuri. Am fost un copil plin de energie. Neastâmpărat! De exemplu, locuind la parter, părinţii mei îmi spuneau tot timpul că nu e bine să mă caţăr pe balcon, sau pe nu stiu ce copaci din spaţiul verde, dar eu luam totul ca pe o provocare. Cred că motivul pentru care părinţii ne-au îndrumat către sport, a fost şi acela că vroiau să ne focalizeze energia într-un lucru benefic, astfel rezolvând ambele probleme. În tot acest timp, părinţii noştri lucrau. Mama, în învăţământul preşcolar, ca educatoare, iar tatăl nostru deţinea funcţia de conducere a biroului de administraţie al ICRA ( pe acea vreme “cămara” de alimente a judeţului Mureş.), astfel părinţii noştri aveau posibilitatea de a ne asigura o alimentaţie sănătoasă, bogată şi echilibrată din punct de vedere nutriţional. Aveau grijă ca vitaminele, mineralele, proteinele şi carbohidraţii să nu lipsească, în forma lor naturală, de pe masa noastră şi astfel am crescut sănătoşi. (continuare în numărul 6 al revistei “Sănătatea Contează”)

Gombos Attila

Multiplu Campion Naţional, European şi Mondial în arte marţiale